PERCÉPȚIE, percepții, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție, ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception. Vezi definitia »

PETEȘÍE s.f. (Med.) Sufuziune sanguină de forma unei mici pete roșietice în unele boli infectocontagioase. [< fr. pétéchie, cf. it. petecchia]. Vezi definitia »

CREATINEMÍE s.f. (Med.) Prezența creatinei în sânge. [Pron. cre-a-, gen. -iei. / < fr. créatinémie]. Vezi definitia »

CLINODACTILÍE s.f. Malformație congenitală constând în devierea laterală a degetelor mâinii. [Gen. -iei. / < fr. clinodactylie, cf. lat. clino – a înclina, gr. daktylos – deget]. Vezi definitia »

ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul vaselor sanguine și limfatice. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologie. Vezi definitia »