ALUMINOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov. Vezi definitia »

scorțoșénie, scorțoșénii, s.f. (reg.) atitudine distantă, rigidă. Vezi definitia »

ACTINOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază acțiunea și efectele radiațiilor asupra organismelor. (< fr. actinobiologie) Vezi definitia »

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. Fig. (Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra-+ saturație (după fr. sursaturation). Vezi definitia »

ISCHEMÍE s.f. (Med.) Diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. [< fr. ischémie, cf. gr. ischaimos – hemostatic < ischein – a reține, haima – sânge]. Vezi definitia »