Definita cuvantului ofițer
OFIȚÉR, ofițeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ◊ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
VERDÉR interj. (Reg.) Cuvânt care imită strigătul brotăcelului. – Onomatopee. Vezi definitia »
PERFORMÉR, -Ă, performeri, -e, s. m. și f. Sportiv, echipă, cal de curse care a obținut o performanță deosebită într-o întrecere. – Din engl. performer. Vezi definitia »
FLÉTNER s.n. Aripioară suplimentară la partea dinapoi a unei aripioare a profundorului sau direcției unui avion, care reduce reacția comenzilor. [< fr. flettner, rus. fletner]. Vezi definitia »
ETALIÉR s. n. aspersor. (< fr. étalier) Vezi definitia »
POLINIFÉR, -Ă, poliniferi, -e, adj. Care conține polen. – Din fr. pollinifère. Vezi definitia »