Definita cuvantului ofițer
OFIȚÉR, ofițeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ◊ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
CVER s.n. Ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular. [< germ. Quer(stellung)]. Vezi definitia »
HARPONIÉR s.m. Pescar care aruncă harponul. [< harpon + -ier, după fr. harponneur]. Vezi definitia »
CROONER [CRÚ-NĂR] s. m. cântăreț de local care colaborează cu formațiile de jaz comerciale, interpretând melodiile la modă într-un stil dulceag, sentimental. (< amer. crooner) Vezi definitia »
PANIÉR, paniere, s. n. Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. Vezi definitia »
BAIA DE FIER, com. în jud. Gorj, în zona subcarpatică din N Olteniei, pe valea Galbenu; 4.358 loc. (1991). Expl. de grafit și calcare. Cherestea. Vechi centru minier, menționat în 1480. Biserică (sec. 18). În N com. se găsește Peștera Muierilor (rezervație speologică și arheologică), cu numeroase urme de locuire din Paleoliticul mijlociu (vîrfuri de suliță lucrate în os). Centru turistic. Vezi definitia »