Definita cuvantului ofițer
OFIȚÉR, ofițeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ◊ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
ienúper (-ri), s. m. – Arbust, jneapăn (Iuniperus communis). – Var. iuniper, ieniper(e), i(e)nupăr. Lat. iuniperus (sec. XIX), probabil încrucișat cu tc. yenibahar, întrucît fructul lui se folosește și drept condiment. Der. directă din lat. (Scriban) nu pare posibilă, cf. jneapăn. Vezi definitia »
caflér, cafléri, s.m. (reg.) om leneș. Vezi definitia »
MIOMÉR s. n. segment al sistemului muscular care corespunde unui metamer. (< fr. myomère) Vezi definitia »
ENTEROBACTÉR s.n. Bacterie care trăiește în tubul digestiv al omului și al animalelor. [Cf. fr. entérobactérie]. Vezi definitia »
SPINÁCHER s.n. Velă triunghiulară folosită pe ambarcațiile de sport. [< engl. spinnaker]. Vezi definitia »