STRICTURECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unei stricturi. [Gen. -iei. / < fr. stricturectomie, cf. lat. strictura – strictură, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

MORFONOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii structurale care studiază folosirea în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. (< fr. morphonologie) Vezi definitia »

AEROPOLIGONÁȚIE s.f. (Tehn.) Triangulație fotogrammetrică spațială care folosește fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre caracteristice unei regiuni. [< fr. aéropolygonation]. Vezi definitia »

VISTERÍE s. f. v. vistierie. Vezi definitia »

HUMOLOGÍE s. f. disciplină care studiază evoluția dife-ritelor forme de humus. (< fr. humologie) Vezi definitia »