vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii Vezi definitia »

NOBILÍME s. f. (În unele țări, și în epoca modernă.) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + suf. -ime. Vezi definitia »

ÎNTUNERICÍME, întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime. Vezi definitia »

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme. Vezi definitia »

GAME s.n. v. ghem. Vezi definitia »