MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din fr. magnétomètre. Vezi definitia »

SPECTROFOTOMÉTRU, spectrofotometre, s. n. Instrument optic care servește la compararea intesității fiecăreia dintre radiațiile monocromatice care constituie un fascicul de radiație compusă cu intensitatea radiațiilor de aceeași frecvență dintr-un fascicul de comparație. – Fr. spectrophotomètre (<gr.). Vezi definitia »

PIEZOMÉTRU s. n. 1. instrument folosit în piezometrie. 2. tub manometric pentru determinarea presiunii statice a fluidului dintr-o conductă. (< fr. piézomètre) Vezi definitia »

SÍSTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum. Vezi definitia »

CALÁNDRU, calandre, s. n. 1. Mașină de finisat sau de apretat țesăturile prin presare la cald. 2. (Tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief a matrițelor (de stereotipie) și pentru satinarea hârtiei. – Din fr. calandre. Vezi definitia »