EMPIRÉU s. n. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde se credea că se află locașul zeilor; reședința zeilor. – Din fr. empyrée, it. empireo. Vezi definitia »

TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées. Vezi definitia »

BAZILÉU s.m. v. basileu. Vezi definitia »

SUBCUTANÉU, -ÉE adj. Subcutanat. [După fr. sous-cutané]. Vezi definitia »

PATÉU, pateuri, s.n. 1. Preparat de patiserie din foitaj umplut cu brânză, carne tocată etc. 2. Pastă tartinabilă din ficat de pasăre (găină, gâscă, rață) sau de porc, proaspătă sau din conservă. 3. Preparat culinar din tocătură de ficat, de carne de porc, de vânat sau de pește, variat adiționată și condimentată, învelită în aluat și coaptă într-o formă de metal; se consumă cald sau rece; înv. pastetă, pastet (din germ. Pastete); dacă compoziția este învelită în slănină și coaptă într-o formă de lut sau de fontă cu capac, preparatul se numește și terină (din fr. terrine); se consumă totdeauna rece, în felii. Vezi definitia »