PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. Vezi definitia »

CEZARIÁNĂ s. f. intervenție prin incizarea uterului și extragerea fătului, în caz de naștere dificilă; cezarotomie. (< fr. césarienne) Vezi definitia »

COÁNĂ s. f. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară. (< fr. choane) Vezi definitia »

babúră (-re), s. f. – 1. (Trans.) Fumar. – 2. (Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. – 3. (Banat) Lapoviță. Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoțesc uneori precipitațiile, și care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR în consideră cuvînt diferit de cel anterior). Vezi definitia »

períngă, períngi, s.f. (reg.) bibilică, câță. Vezi definitia »