Definita cuvantului stabulație
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stabulație
EPIGENÍE s.f. Epigeneză. [Gen. -iei. / < fr. épigénie]. Vezi definitia »
SALPINGOSCOPÍE, salpingoscopii, s. f. (Med.) Explorare vizuală a orificiului intern al trompei lui Eustache cu ajutorul salpingoscopului. – Din fr. salpingoscopie. Vezi definitia »
PROCTOPLASTÍE s.f. (Med.) Operație de refacere a orificiului anal. [Gen. -iei. / < fr. proctoplastie, cf. gr. proktos – anus, plassein – a forma]. Vezi definitia »
HETAIRÍE s. f. 1. (în Grecia antică) asociație aristocratică, adesea secretă, cu caracter politic. 2. (în Imperiul Bizantin) corp de gardă imperială compus din mercenari străini. 3. (în Grecia modernă) societate literară sau politică; eterie. (< fr. hétaïrie, gr. hetaireia) Vezi definitia »
DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio) Vezi definitia »