Definita cuvantului stabulație
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stabulație
ASTROMETRÍE s. f. Tehnica determinării locului de observație raportat la sfera cerească sau la diferiți aștri principali de pe bolta cerească. – Fr. astrométrie. Vezi definitia »
PENTOZURÍE, pentozurii, s. f. (Med.) Prezență a pentozelor în urină; cantitate de pentoxă prezentă în urină. – Din fr. pentosurie. Vezi definitia »
OPÍNIE, opinii, s. f. Părere, judecată, idee. ♦ Opinia publică = părerea publicului într-o anumită chestiune. ◊ Expr. A face opinie separată = a susține în mod ferm o părere deosebită de cea a majorității; a nu se alătura părerii majorității. [Var.: (înv.) opiniúne s. f.] – Din lat. opinio, -onis, fr. opinion. Vezi definitia »
FÁSCIE1 s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis) Vezi definitia »
SARCOLOGÍE s.f. Miologie. [Gen. -iei. / < fr. sarcologie]. Vezi definitia »