DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie. Vezi definitia »

TIFLOPEDAGOGÍE s. f. ramură a tiflologiei având ca obiect educarea și instruirea copiilor nevăzători. (< fr. typhlopédagogie) Vezi definitia »

RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio]. Vezi definitia »

CREOFAGÍE s. f. obișnuință de a se hrăni cu carne. (< fr. créophagie) Vezi definitia »

vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile Vezi definitia »