Definita cuvantului stalactită
STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stalactită
vérgură (-re), s. f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Pușcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla și Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndește la un paralelism cu țărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminație n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la același cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s. f., din fr. virginité. Vezi definitia »
ACURATÉȚĂ s.f. v. acuratețe. Vezi definitia »
POLICLORÚRĂ s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure. Vezi definitia »
MAGHÉRNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcție rudimentară. 2. Prăvălie mică și sărăcăcioasă. 3. (Înv.) Bucătărie. – Din bg. magernica. Vezi definitia »
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »