CĂRÁRE, cărări, s. f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria. Vezi definitia »

PÂRLĂLUÍRE s. f. v. pârlălui. [DAR] Vezi definitia »

nemuritoare Vezi definitia »

CIOROBOTÍRE, ciorobotiri, s. f. v. CIOROBOTI. – [DLRM] Vezi definitia »

SONDÁRE, sondări, s. f. Acțiunea de a sonda și rezultatul ei; sondaj, investigație, studiu, cercetare. – V. sonda. Vezi definitia »