sfert (-turi), s. n. – 1. A patra parte, pătrime. – 2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4 sferturi; în realitate a fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. – Var. Mold. șfert. Sl. četvrŭtŭ (CIhac, II, 387), cf. ciosvîrtă. – Der. sfîrteca (var. sferteca, sfîrtica, sfărtica), vb. (a sfîșia, a rupe în bucăți), pentru a cărui comp. cf. sp. descuartizar (după Candrea, din lat. *exfractĭcāre). Vezi definitia »

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte) Vezi definitia »

PASPÓRT s. n. v. pașaport. Vezi definitia »

MILILAMBÉRT, mililamberți, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un lambert. [Abr.: mL] – Din fr. millilambert. Vezi definitia »

EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. Vezi definitia »