ÎNRÂURÍRE s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri]. Vezi definitia »

ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare. Vezi definitia »

PÁSERE s. f. v. pasăre. Vezi definitia »

gemânáre, gemânări, s.f. (pop.; de obicei la pl.) 1. furculițele carului sau ale căruței. 2. ramuri bifurcate. 3. bifurcarea unui râu. Vezi definitia »

ELECTROMETALIZÁRE s. f. 1. metalizare prin depunere electrochimică. 2. traumatism produs de trecerea curentului electric prin organismul omului, constând în acoperirea pielii cu particule de metal topil. (după fr. électrométallisation) Vezi definitia »