VITALÍSM s. n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât și spiritualismului, care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unui principiu imaterial și incognoscibil, căruia îi sub subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme. Vezi definitia »

PRIAPÍSM s. n. stare de erecție prelungită, dureroasă, a membrului viril, neînsoțită de voluptate sau de ejaculație. (< fr. priapisme) Vezi definitia »

EREMITÍSM s.n. Situație de eremit. [< fr. érémitisme]. Vezi definitia »

REDUCȚIONÍSM s. n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realității sau ale cunoașterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configurații mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. reductionism. Vezi definitia »

TOMÍSM s. n. doctrină teologică și filozofică a lui Toma dÁquino, care a susținut armonia dintre știință, întemeiată pe rațiune, și religie, întemeiată pe credință. (< fr. thomisme) Vezi definitia »