plópă, plópe, s.f. (reg.) fructul plopului. Vezi definitia »

UREÁZĂ s. f. inzimă care acționează asupra ureei, descompunând-o în amoniac și bioxid de carbon. (< fr. uréase) Vezi definitia »

HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură. Vezi definitia »

SCLERÓZĂ¹ s. f. 1. indurație a țesuturilor, în special a celui conjunctiv; sclerom. ♦ ~ în plăci = boală prin leziuni cu multiple focare de demielinizare, diseminate în sistemul nervos central, putând antrena tulburări neurologice diverse. 2. (fig.) stare a ceea ce nu mai este capabil de evoluție, de adaptare, a ceea ce și-a pierdut orice suplețe. (< fr. sclérose) Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s.f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune într-un timp foarte scurt, dând gaze de mare presiune. [< fr. brisance]. Vezi definitia »