ERÁTIC, -Ă adj. Care nu este fix; neregulat. ◊ Bloc eratic = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. [< fr. erratique, cf. lat. errare – a rătăci]. Vezi definitia »

CÓNIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecția unei suprafețe conice cu un plan. (< fr. conique) Vezi definitia »

PATRÍSTIC, -Ă adj. Care ține de patristică. [Cf. fr. patristique]. Vezi definitia »

MAGNÉZIC, -Ă adj. Care conține magneziu; magnezian. [< fr. magnésique]. Vezi definitia »

ȚIVLÍC interj. (Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee. Vezi definitia »