șpănuí¹, șpănuiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) 1. a despica buștenii în șpani (fâșii). 2. a despica șpanii pentru a face șindrile. 3. a tăia scânduri cu gaterul. Vezi definitia »

mîntuí (mîntuiésc, mîntuít), vb. – 1. A salva. – 2. A răscumpăra, a elibera. – 3. A termina, a sfîrși. – 4. (Refl.) A se salva, a se lecui. – 5. (Refl.) A se elibera, a se izbăvi. – 6. (Refl.) A se termina, a se sfîrși. Mag. menteni, din ment „liber” (Miklosich, Fremdw., 110; Cihac, II, 515; Weigand, Jb., XIII, 111; Tiktin; Iordan, Dift., 138; Berneker, II, 37; Gáldi, Dict., 94), poate prin intermediul sl., cf. sb., cr., slov. mentovani. Der. mîntuială, s. f. (bun sfîrșit, izbăvire; adv., fără grijă, dat rasol); mîntuință, s. f. (izbăvire, răscumpărare); mîntuitor, adj. (salvator). Vezi definitia »

CÂRDUÍ, cârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna în cârd. [Var.: încârduí vb. IV] – Din cârd. Vezi definitia »

a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după încheierea unui eveniment; a sosi prea tîrziu. Vezi definitia »

CONSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere) Vezi definitia »