IACTÁNȚĂ s.f. (Liv.) Înfumurare, îngâmfare, vanitate. ♦ Lăudăroșenie, fanfaronadă. [< lat. iactantia, fr. jactance]. Vezi definitia »

NECROPLÁSMĂ s. f. citoplasmă inactivă, asemănătoare celei din sămânța moartă. (< fr. nécroplasme) Vezi definitia »

pridideálă, prididéli, s.f. (reg.) năpădire, copleșire. Vezi definitia »

díblă (díble), s. f. – Vioară. – Var. diplă. Sb., slov. dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer, Gr., 53); cf. germ. Diple. După Graur 150, din țig. dibla. – Der. diblar, s. m. (violonist); diblaș, s. m. (violonist). Vezi definitia »

PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. Vezi definitia »