scrintí (-tésc, -ít), vb. – 1. A răsuci, a disloca, a luxa, a se dezarticula. – 2. (Refl.) A țicni, a-și ieși din minți, a înnebini. – 3. (Cu pron. o) A greși, a face o gafă. – Var. scrînti, Banat sclinti. Sl. iskretąti „a rupe”, cf. sb., slov. (s)kretati, pol. skręcić. Mai puțin probabilă der. din sl. sŭkrenati sę „a devia” (Cihac, II, 41), (sŭ)krątiti (Tiktin; Candrea) sau sŭkrętati (Procopovici, Dacor., X, 70). Uz general (ALR, I, 148). – Der. scrinteală, s. f. (răsucire; nebunie, manie); scrintitură, s. f. (răsucire); scrintitoare (var. scrintee), s. f. (sclipeț, Potentilla tormentilla), probabil în loc de *sclintitoare, deformare a celuilalt nume al său sclipeț, poate prin intermediul unei var. sclipitoare (după Tiktin, traducere a numelui științific, ipoteză care pare improbabilă). Vezi definitia »

TROPOTÍ, tropotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A tropăi. [Var.: tropotá vb. I] – Din tropot. Vezi definitia »

iúști interj. – Imită zgomotul făcut de plesnitul biciului. Creație expresivă, cf. bíști, țuști. – Der. iușcă, s. f. (pleasnă de bici; lovitură de bici; femeie neastîmpărată; poșircă), al cărui ultim sens ar proveni, după Bogrea, Dacor., IV, 825 și DAR, din rut. juška „supă”; iuști (var. iușni), vb. (a lovi cu biciul); iușniță, s. f. (bici). Cf. Iordan, BL, IX, 65. Vezi definitia »

BĂSEȘTI, com. în jud. Maramureș; 1.400 loc. (1991). Vezi definitia »

BUZOEȘTI, com. în jud. Argeș, pe Teleorman; 7.145 loc. (1991). Vezi definitia »