sacatifsít, -ă, adj. (înv.) 1. infirm, mutilat, invalid. 2. ruinat; deteriorat. Vezi definitia »

preosfințít s.m. (înv.) titlu dat episcopilor și arhiereilor; preasfințit. Vezi definitia »

năjít (-turi), s. n. – Otită, inflamație a urechii. Sl. nežitŭ (Cihac, II, 209; Conev 92), cf. sb., ceh. nežit. Vezi definitia »

SFINȚÍT², -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți¹. Vezi definitia »

CODINÍT s. n. Tundere a lânii din jurul ugerului și de pe coada oii la fătare și în perioada alăptării. – De la codină. Vezi definitia »