ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina. Vezi definitia »

MICROSTRUCTÚRĂ s. f. structură a unui obiect, organism, material etc., examinată la microscop. ♦ ~ socială = totalitatea relațiilor (inter)personale și a rețelelor de integrare care definesc existența socială a unui individ. ◊ structură a solului alcătuită predominant din microagregate. (< fr. microstructure) Vezi definitia »

OLIGOZAHARÍDĂ s. f. hidrat de carbon cu molecula din două până la șase molecule de monozaharide. (< engl. oligosacharide) Vezi definitia »

NAVÉTĂ², navete, s. f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette. Vezi definitia »

CAPDEÓPERĂ s.f. v. capodoperă. Vezi definitia »