PIROELECTRICITÁTE s. f. Proprietate a unor cristale de a se polariza electric sub acțiunea unei variații de temperatură sau de a-și modifica temperatura sub acțiunea unui câmp electric exterior. [Pr.: -ro-e-] – Din fr. pyroélectricité. Vezi definitia »

INELUCTABILITÁTE s.f. (Liv.) Faptul de a fi ineluctabil. [Cf. fr. inéluctabilité]. Vezi definitia »

COMUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce. (<lat. communitas, după fr. communauté, it. comunità) Vezi definitia »

oáste(óști), s. f. – 1. Armată. – 2. (Înv.) Război. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. Lat. hostem (Diez, I, 297; Pușcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste. – Der. ostaș, s. m. (soldat, combatant); ostășesc, adj. (militar); ostășește, adv. (militărește); ostăși, vb. (a servi în armată); ostășie, s. f. (serviciul militar); ostășime, s. f. (mulțime de ostași); oști, vb. (a servi în armată; a lupta); oștire, s. f. (oaste; înv., expediție militară); oștean, s. m. (soldat); oștenesc, adj. (militar); oștenește, adv. (militărește); oștenie, s. f. (militărie); oștime, s. f. (oaste); oștitor, s. m. (înv., soldat); oștitură, s. f. (înv., ordin de bătălie). Vezi definitia »

MUZICALITÁTE s. f. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr. musicalité) Vezi definitia »