Definita cuvantului subiectiv
SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propoziție subiectivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subiectiv
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif. Vezi definitia »
INVESTIGATÍV, -Ă adj. Cu caracter de investigare. [Cf. it. investigativo]. Vezi definitia »
REPETATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv]. Vezi definitia »
LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus. Vezi definitia »
INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr. interprétatif]. Vezi definitia »