ASCENSIÚNE s. f. 1. mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul). 3. (fig.) creștere, dezvoltare. ◊ promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. ◊ proces de cucerire a puterii de către o organizație politică. (< fr. ascension, lat. ascensio) Vezi definitia »

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. Vezi definitia »

IZOLAȚIÚNE s.f. v. izolație. Vezi definitia »

PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). Vezi definitia »

INTROGRESIÚNE s.f. (Biol.) Formare de noi specii prin hibridare vegetativă. [< engl. introgression – hibridare]. Vezi definitia »