Definita cuvantului subnormală
SUBNORMÁLĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. [< sub- + normală, după fr. sous-normale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subnormală
SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, s. f. I. Scânteioară (1). II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Angallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [Pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uță. Vezi definitia »
mreánă (mréne), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). – Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb., cr. mrȅna (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek, Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα, cf. morun. Relația directă cu lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă. Vezi definitia »
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec. Vezi definitia »
INDUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit și intensitatea curentului care îl produce; inductivitate. (< fr. inductance) Vezi definitia »
FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară. Vezi definitia »