CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva]. Vezi definitia »

INTOXICÁRE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; otrăvire. – V. intoxica. Vezi definitia »

ÎMPIEDECÁRE s. f. v. împiedicare. Vezi definitia »

DESEGREGÁRE s.f. Desegregație. [După fr. déségrégation]. Vezi definitia »

CARBONITRURÁRE s. f. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese. (< carbonitrura) Vezi definitia »