Definita cuvantului subordonare
SUBORDONÁRE s.f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență, supunere. ♦ Raportul de dependență a unei propoziții de alta; cuprinderea unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare; raportul de la specie la gen. [Var. subordinare s.f. / < subordona].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subordonare
GLOSÁRE, glosări, s. f. Acțiunea de a glosa și rezultatul ei. – V. glosa. Vezi definitia »
ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; hrănire, alimentație, nutriție. – V. alimenta. Vezi definitia »
DÚNĂRE s. f. (Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă. ◊ Expr. A crește dunăre = a crește peste măsură. Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat. A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare. – Din n. pr. Dunăre. Vezi definitia »
DENATURÁRE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura]. Vezi definitia »
care nu cantareste mult, care nu are putere, usor de digerat, frugal, referitor la dispozitie : „ma simt lejer”; superficial, putin important, care nu e grav; din olandezul „leeg” – gol, referitor la o nava neincarcata, deci usoara preluat la randul lui din germana „lehr” usor, Vezi definitia »