NOÉSIS s.f.^{1) vezi nota} (La Platon) Cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern; (la Aristotel) gândirea intuitivă. ♦ (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Actul de a gândi, actul gândirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului. [Pron. no-e-, var. noeză s.f. / cf. it., gr. noesis – percepție, fr. noèse]. Vezi definitia »

FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis. Vezi definitia »

sinhórisis s.n. (înv.) permisiune; iertare. Vezi definitia »

ÉPULIS s. n. tumoare inflamatorie a mucoasei gingivale; epulidă. (< fr. épulis) Vezi definitia »

ÁXIS s.n. 1. (Anat.) A doua vertebră a gâtului. 2. Tulpina principală sau cilindrul central la plante. [< lat., fr. axis]. Vezi definitia »