Definita cuvantului substitut
SUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ține locul titularului. ◊ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ținea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu substitut
CONCRESCÚT, -Ă adj. (Despre fructe, semințe etc.) Care au crescut împreună. [< con- + crescut]. Vezi definitia »
PĂSCÚT s. n. Faptul de a paște1; pășunat, pășune. – V. paște1. Vezi definitia »
ANACOLÚT, anacolute, s. n. (Greșeală de gramatică constând în) întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. – Fr. anacoluthe (lat. lit. anacoluthon). Vezi definitia »
ERGOTERAPEÚT s. m. medic specialist în ergoterapie. (< fr. ergothérapeute) Vezi definitia »
(ținut imaginar) s. propriu n. Vezi definitia »