ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib. Vezi definitia »

DEROBÁ, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober. Vezi definitia »

chilabá s.f. (înv.) nume de dans țărănesc, denumit și „ca la ușa cortului”. Vezi definitia »

ba Vezi definitia »

CUBÁ vb. I. tr. A determina volumul unui corp. [< fr. cuber]. Vezi definitia »