DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune. Vezi definitia »

ZORZOÁNE s. f. pl. Podoabe lipsite de valoare și fără gust. – Et. nec. Vezi definitia »

CALONNE [calón], Charles-Alexandre (1734-1802), economist și om politic francez. Controlor general al Finanțelor (1783). Eforturile sale de a revitaliza finanțele prin impozite progresive asupra averilor nobiliare și clericale nu au fost susținute de monarhie. Silit să demisioneze, a emigrat în Marea Britanie. Vezi definitia »

Mictiune dureroasa Vezi definitia »

variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni Vezi definitia »