coporîie (coporấi), s. f. – 1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă). Vezi definitia »

DERMATOSCOPÍE s. f. examen microscopic al suprafeței pielii. (< fr. dermatoscopie) Vezi definitia »

TOXINEMÍE s.f. (Med.) Denumire generală a intoxicațiilor cu produse microbiene, fără trecerea microbilor în circulația sanguină. [Gen. -iei. / < fr. toxinhémie]. Vezi definitia »

TĂRÍE, (rar) tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie. Vezi definitia »

ABLUTOMANÍE s.f. (Med.) Tendință obsesivă de a se spăla. [Gen. -iei. / < fr. ablutomanie, cf. lat. ablutio – spălare, gr. mania – nebunie]. Vezi definitia »