REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance. Vezi definitia »

bitúșă (-șe), s. f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – Var. bitușcă; botoașe, botoșană, s. f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene. Vezi definitia »

EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis) Vezi definitia »

FORNĂIÁLĂ, fornăieli, s. f. (Rar) Fornăit¹. [Pr.: -nă-ia-] – Fornăi + suf. -eală. Vezi definitia »

CABLOGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă printr-un cablu submarin. [< fr. câblogramme, cf. fr. câble – cablu, gr. gramma – scriere]. Vezi definitia »