șuiá¹, șuiéz, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a slăbi, a se sfriji. Vezi definitia »

ȚUGUIÁ, țuguiez, vb. I. Refl. A se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui. ♦ Tranz. A strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte. [Pr.: -gu-ia] – Din țugui. Vezi definitia »

caraboiá s. f. – Vitriol verde, sulfat de fier. Tc. karaboya (Șeineanu, II, 31). Vezi definitia »

SIGILLÁRIA s. f. arbore fosil de mărimea lepidodendronului, dar cu trunchiul neramificat. (< lat. sigillaria, fr. sigillaire) Vezi definitia »

CHEIA, stațiune climaterică și de odihnă, cu funcționare permanentă, în depr. omonimă, pe Teleajen, în raza com. Măneciu (jud. Prahova), la poalele M-ților Ciucaș, la 871 m alt. Climat de depr. submontană, tonic-stimulant, cu aer puternic ozonificat, cu veri răcoroase și ierni blînde. Biserica mănăstirii Cheia cu picturi murale executate de Gh. Tattarescu în 1837 și mănăstirea Suzana. Releu de televiziune prin satelit. Vezi definitia »