BÁRIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum. Vezi definitia »

icirlíu, icirlíi, s.m. (înv.) slujbaș în palatul domnesc. Vezi definitia »

DONÁRIU s.n. Parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. ♦ Piesă cu caracter votiv. [< fr., lat. donarium]. Vezi definitia »

ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire) Vezi definitia »

RIZÓBIU s.m. Bacterie simbiotică a nodozităților leguminoaselor. [Pron. -biu. / < fr. rhizobium]. Vezi definitia »