BINOCULÁR, -Ă adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu două oculare. (< fr. binoculaire) Vezi definitia »

FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard. Vezi definitia »

OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius. Vezi definitia »

CÁNTAR s. n. 1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< fr. canthare, gr. kantharos) Vezi definitia »

CIUNGÁR, ciungari, s. m. (Reg.) Copac ce crengile (sau cu vârful) retezate. – Din ciung + suf. -ar. Vezi definitia »