MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum. Vezi definitia »

PIRGEOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității radiației calorice terestre. (< fr. pyrogéomètre) Vezi definitia »

DECAÉDRU s. n. poliedru cu zece fețe. (< fr. décaèdre) Vezi definitia »

PLESIMÉTRU s. n. instrument pentru practicarea percuției. (< fr. plessimètre) Vezi definitia »

CANDELÁBRU s.n. Suport pentru lumânări sau pentru becuri, care se atârnă în special de tavan. [< fr. candélabre, cf. lat. candelabrum – sfeșnic]. Vezi definitia »