AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation]. Vezi definitia »

AMINÁRE s. f. introducere a radicalului amino în molecula unui compus. (după fr. amination) Vezi definitia »

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga. – V. abroga. Vezi definitia »

VRÉRE, vreri, s. f. Faptul de a vrea. 1. Voință (1) 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, placere. 4. Intenție, scop. ◊ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. – V. vrea. Vezi definitia »

AUTOREGLÁRE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. (< autoregla) Vezi definitia »