PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

NEGÚS s.m. 1. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranul Etiopiei; cel care purta acest titlu. 2. Produs de panificație în forma unui băț. [< fr. négus]. Vezi definitia »

BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus. Vezi definitia »

STRÓFULUS s.n. (Med.) Prurigo infantil. [< fr. strophulus]. Vezi definitia »

GRÉCULUS s.m. (Ant.) Denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. [< lat. graeculus, cf. it. greculo]. Vezi definitia »