ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație) Vezi definitia »

CÓXĂ s. f. 1. șold; articulația acestuia. 2. prima articulație a picioarelor la artropode. (< lat. coxa) Vezi definitia »

NÚLĂ s.f. 1. (Cifra) zero. ♦ Semn grafic care reprezintă această cifră. 2. (Rar) Lipsă de orice merit; nulitate. [< germ. Null, cf. lat. nulla]. Vezi definitia »

báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii / báierii; pl. bắieri / báieri Vezi definitia »

ALOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a unor cromozomi de la părinți diferiți. (< fr. allosyndèse) Vezi definitia »