RITM s.n. 1. Armonie care rezultă din căderea regulată a accentului pe anumite silabe într-un vers sau într-o frază muzicală. 2. Desfășurare gradată, treptată. ♦ Mișcare regulată; cadență, tempo. 3. (Arte) Proporție, armonie între părțile unui întreg. [Cf. lat. rhythmus, gr. rhythmos, fr. rythme, it. ritmo]. Vezi definitia »

cum se scrie cuvantu spunei Vezi definitia »

GALVANÍSM s. n. acțiune a curenților electrici asupra organelor vii. (< fr. galvanisme) Vezi definitia »

ȘOIM, șoimi, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, de mărime variată, agere și puternice, cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte, care se hrănesc cu pradă vie, mai ales cu păsări (Falco). 2. Epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț; șoiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoiman (3). 4. Copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie 1989. – Din magh. sólyom. Vezi definitia »

FOTOTACTÍSM s.n. (Biol.) Sensibilitate, reacție a protoplasmei la lumină; fototaxie. [< fr. phototactisme]. Vezi definitia »