BIOMETRÍE s. f. metodă de cercetare a organismelor și organelor vii prin măsurători. (< fr. biométrie) Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE s.f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatură foarte înaltă, dezvoltată de un amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. [Gen. -iei. / < fr. aluminothermie]. Vezi definitia »

GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. Vezi definitia »

BRADIARITMÍE s. f. aritmie cu frecvență cardiacă redusă. (< fr. bradyarythmie) Vezi definitia »

MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie) Vezi definitia »