balaur, balauri, s. m. 1. polițist. 2. șef mare. 3. țigan. Vezi definitia »

KIESELGÚR s. n. v. kiselgur. Vezi definitia »

–ZAUR Element secund de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Var. -saur. / < fr. -saure, cf. gr. sauros]. Vezi definitia »

KISELGÚR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur]. Vezi definitia »

AUGÚR s.n. (Ant.) Prevestire făcută de auguri. ◊ A fi de bun augur = a fi semn bun. ♦ Prezicere, prevestire. [Pron. au-gur, var. auguriu s.n. / < lat. augurium, cf. fr. augure]. Vezi definitia »