ABSCÓNS, -Ă adj. (Liv.) Greu de înțeles; ascuns, tainic. [< fr. abscons, cf. lat. absconsus]. Vezi definitia »

cens (cénsuri), s. n. – Recensămînt. Lat. census (sec. XIX). – Der. censitar, adj., din fr. censitaire; censor, s. m., din lat.; censură, s. f., din lat.; censura (var. cenzura), vb., din fr. censurer; censurabil (var. cenzurabil), adj., din fr. censurable. În censură și der. săi, s sună aproape totdeauna ca z (inversul produce efectul unui purism afectat și învechit), probabil prin influența pronunțării germane. Vezi definitia »

APRÍNS², -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) În stare de ardere; arzând. 2. Care arde dând lumină. ♦ Fig. Strălucitor, învăpăiat. Copilul... îi urmărea cu ochi aprinși (SAHIA). 3. Încins, înfierbântat, ars. 4. Fig. Roșu la față, îmbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, înflăcărat. 6. (Despre fân, cereale etc.) Încins; stricat (printr-un început de fermentație). – V. aprinde. Vezi definitia »

raspuns afirmativ pe care o persoana il poate primi daca pune o intrebare. Vezi definitia »

RĂSPÚNS, răspunsuri, s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ◊ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunoștințelor în fața unui examinator. ♦ Ripostă, replică. ♦ Soluție, dezlegare. 2. Știre, veste, informație. – Din lat. responsum. Vezi definitia »