MURMURĂTÓR, -OÁRE, murmurători, -oare, adj. Care murmură; șopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. -ător. Vezi definitia »

PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. Vezi definitia »

CONCHISTADÓR s. m. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii. (<sp., fr. conquistador) Vezi definitia »

ECARISÓR s. m. cel care lucrează la ecarisaj; hingher. (< fr. équarrisseur) Vezi definitia »

FIXATÓR s. m. 1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată. 2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră. ◊ agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii. 3. piesă folosită la lucrări de asamblare. 4. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului. (< fr. fixateur) Vezi definitia »