TRIGÉMEN adj.m. Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. [< lat. trigeminus, cf. fr. trijumeau]. Vezi definitia »

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) Vezi definitia »

schímen (-ni), s. m. – Pui de leu. Mgr. σϰύμνος, prin intermediul sl. skimĭnŭ (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »

preten, preteni s. m. (adol.) prieten, amic. Vezi definitia »